Tura prin Teleorman,ziua 1

Primul obiectiv vizitat a fost vechea biserica de lemn cu hramul"Sfintii Imparati Constantin si Elena",biserica ridicata in 1799.Este una dintre puținele biserici de lemn cunoscute în țara noastră care a fost de la început acoperită cu tablă de fier, tablă care se păstrează parțial până astăzi. Se remarcă prin structura originală, prin stâlpii sculptați de la pridvor și urme de pictură pe iconostas. Însemnările din secolul 19 din pridvor constituie izvoare documentare locale ce ridică valoarea lăcașului.Biserica din Puranii de Sus este una dintre foarte puținele biserici de lemn rămase în zona de sud a Munteniei. Are dimensiuni modeste, planimetrie comună, cu puține elemente artistice care să o scoată în evidență. Totuși, conservarea parțială a învelitorii de tablă, originală, este demnă de menționat.Structura originală este ridicată din bârne fasonate dintr-un singur lemn, păstrându-și inima în ele. Bârnele sunt încheiate la capete în cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Cheotorile sunt întărite ulterior, cu cuie lungi de fier, probabil pentru a reduce efectele tasării spre răsărit a construcției.
Bolta este semicilindrică, formată din scânduri bătute în arcuri dublouri pe extrados, vizibile în pod. Bolta altarului se racordează la pereții exteriori prin scânduri scurte fixate în grinzi suport pe extrados. Nervurile aparente interioare sunt accentuate cu vopsea roșie. Ele sunt adunate în jurul unui semicerc în care este pictat un porumbel aruncând raze în jur, simbolul binecunoscut al Sfantului Duh. Tinda este tăvănită pe sub turn. Turnul este original, cu forma pătrată, de dimensiuni relativ mari, și este protejat de un mic coif piramidal.
Din punct de vedere artistic, se remarcă în principal formele sobre, aproape lipsite de orice ornament. În exterior, doar stâlpii pridvorului și cosoroabele pridvorului arată o tratare decorativă minimală, dar nu lipsită de efect. Intrarea își păstrează dimensiunile modeste și trăsăturile inițiale simple

 Din Puranii de Sus,ne-am oprit la intersectia care merge in dreapta spre Tatarastii de Sus iar in stanga spre Lada,unde imediat in stanga la 50 de metri am gasit o biserica din anul 1823.Pentru aceasta biserica exista un plan de reconstructie total,mai multe gasiti pe site-ul bisericii www.biserica-lada.ro
Cateva informatii despre aceasta biserica....
Biserica este situata in satul Lada, comuna Tatarasti de Jos, in nordul judetului Teleorman, pe soseaua nationala Alexandria-Pitesti.Locuitorii satului Lada sunt toti de religie crestin-ortodoxa.

     Biserica actuala este construita in anul 1823 de catre ctitorii Grigore Ghica, Popa Gheorghe, Grigore Musa si cu ajutorul enoriasilor.

     Biserica are forma de corabie in stil muntenesc construita din caramida si invelita cu tabla.Pardoseala este din ciment, este impartita in altar si naos, catapeteasma este din zid si este pictata.Sunt pictati numai peretii iar tavanul este din scandura vopsita.

    In anul 1925 Biserica a fost renovata inclusiv pictura si tot atunci s-a construit si clopotnita care e in forma de schela, din lemn si invelita cu tabla.Nu poseda casa parohiala.

    Cel mai vechi preot slujitor cunoscut a fost preotul Gheorghe pe la anul 1830, apoi nu se mai cunosc, de la 1943 slujesc preotii Maioru Voicu, Marin Pufulete pana in 1996 cand slujeste preotul Onita Marius pana in octombrie 2010 cand a plecat dintre noi.Din octombrie 2010 si pana astazi slujeste preotul Florin Danu.

 De la biserica Lada,ne-am indreptat spre Tatarastii de Sus iar in Slavesti,am gasit biserica Sfantul Nicolae,construita in 1853 de catre familia boierilor Zlotescu.Nu am gasit foarte multe detalii si informatii despre aceasta biserica.Biserica a fost reconstruita/restaurata,insa inca se mai vad vechile ziduri si se pasteaza pisania originala.biserica se afla undeva pe un drum secundar pe stanga,in vecinatatea unui curs de apa.

 Iesind iarasi in drumul principal la aproximativ 1-2 km am gasit pe stanga un vechi conac aflat in paragina,conac care a apartinut generalului Constantin Boboc,din pacate nu am aflat anul construirii.Vizavi de conac se afla biserica Sfantul Nicolae,biserica construita de catre familia boierilor Zlotescu,boieri care au avut multe domenii in zona si au avut legaturi si cu generalul mai sus mentionat,se pare ca au facut chiar un schimb de terenuri,insa nu se stie sigur.Biserica este construita in anul 1898.

 

A urmat oprirea la curtea Hrizea Balaceanu,din Tatarastii de sSs,curte ce continea conacul fortificat cu ziduri groase si inalte de cativa metri,biserica si curtea propiu zisa.Curtea Hirzea Balaceanu se mai numeste zonal,"La Ziduri",si desi se afla la doi pasi de primarie si se afla pe lista monumentelor istorice,nu exista nici un indicator spre aceasta,noroc ca se afla la sosea si nu ai cum sa o ratezi.

Siteul arheologic “Curtea întărită a Bălăcenilor” este situat în centrul localităţii, pe un vechi drum comercial ce făcea legatura între Dunăre şi munţi.

Satul Tătărăştii de Sus este atestat documentar pentru prima dată în anul 1538. Boierii Bălăceni, proprietari de moşie în aceste locuri, sunt menţionaţi mult mai târziu, spre sfârşitul sec. al XVIII+lea, prin Ioniţă Bălăceanu. Deşi începuturile lucrărilor de edificare a curţii rămân aproape necunoscute, este sigur că ele au fost terminate de Zoiţa Bălăceanu înainte de 1798, când îşi îngroapă soţul, pe Anghelache Amiras, în biserica de la Tătăraştii de Sus.Mai târziu, în anul 1817, ea cedează drepturile de proprietate asupra curţii de la Tătăraştii de Sus lui Ştefan Bellu, cu condiţia îngrijirii lor şi a unei rente pentru donatoare. Neîndeplinirea condiţiilor de către epitrop va conduce la un şir de procese şi ruinarea acestei reşedinte boiereşti.Curtea de la Tătăraştii de Sus, corespunzătoare programului arhitectonic al epocii, se prezintă ca un ansamblu unic, ridicat după un plan închegat, perfect axat, care integrează atât locuinţa şi acareturile, cât şi biserica şi turnul-clopotniţă.Ansamblul “Curtea întărită a Bălăcenilor” ocupă o suprafaţă de aproximativ 5400 metri pătraţi. Ansamblul este format din două incinte, inegale ca întindere şi diferite ca formă, din care incinta mare este de cca. 3774 m2, iar incinta mică de cca. 1628 m2, incintă în care este situată şi biserica paradis. Întregul ansamblu este construit din cărămidă, în afara ancadramentelor intrărilor dintre cele două incinte, care sunt realizate din piatră. La curtea boierească de la Tătăraştii de Sus, caracterul de apărare este dominant, el subordonând toate celelalte funcţiuni chiar şi pe cea de reprezentare.Prima incintă, de formă pătrată, este înconjurată de un zid de cărămidă, înalt de aprox. 7 m., care dispune la colţuri de câte un turn circular dotat cu metereze, singurul păstrat fiind cel de SE. Celelalte turnuri se păstrează la nivelul fundaţiilor, distrugerea lor datând de la mijlocul sec al XX. Dispozitivul principal de apărare era turnul-clopotniţă situat deasupra porţii principale, dispunând de metereze care traversează pieziş zidurile şi de un sistem de baricadare a uşilor masive.In interior dispunerea construcţiilor respectă compoziţia simetrică faţă de axul longitudinal al ansamblului. Pe latura sudica este locuinţa boierească, dincare se păstrează numai pivniţa acoperită cu o baltă în leagăn. Pe latura de E, pe lângă bucătărie, adosată zidului de NE, existau trei deschideri două porţi de acces în exterior, iar în centru poarta către al doilea sector al curţii, la rândul lor dotate cu un sistem de baricadare. Cea de-a doua incintă este mai mică, de formă poligonală, pe latura estică zidurile fiind fortificate în interior cu 12 contraforturi. O clădire de mai mari dimensiuni, care cuprindea 3 încăperi, era amplasată in colţul de SV. Edificiul cel mai important era biserica, aliniată pe axul longintudinal ce traversează cele două incinte. Înscrisă într+un plan dreptunghiular, cu absida altarului semicirculară în interior şi poligonală în exterior, cu pridvor deschis, biserica a fost cel mai probabil lipsită de turlă. În interior arcadele care permiteau accesul dintre pronaos şi naos, cât şi deschiderile de la tâmpla de zid sunt închise cu arc frânt, în timp ce arcadele pridvorului sunt semicirculare şi inegale. Intrarea în biserică se făcea printr-o uşă masivă de lemn, înzestrată cu o grindă pentru baricadare în interior.

Conform unei legende locale, din acest conac ar fi pornit un tunel subteran care se termina la Manastirea Glavacioc.

Urmatoarea oprire a fost in Silistea-Gumesti,unde am cautat casa memoriala Marin Preda.Casa este impropriu spus,pentru ca practic nu mai exista casa initiala ci o alta casa construita de fratele scriitorului,Achim.Peasemeni in sat nici un indicator spre casa memoriala,iar satenii se cam incurca in directii ,cand este vorba sa te indrume.pana la urma am gasit-o,si deasemeni am gasit un centru memorial "Marin Preda",care contine la exterior si o statuie cu bustul scriitorului.La interior nu stiu ce poti gasi pentru ca era inchis la ora la care am ajuns noi.

 

Din Silistea-Gumesti,am pornit spre Manastirea Baldovinesti,mai precis spre ruinele ei.Canastirea se afla in plin camp la 200 m in spatele satului,paralel cu soseaua care merge in ciolanestii de Vale.Din pacate pentru noi,se pare ca nu mai exista sanse de restaurare.Manastirea a fost datata in lipsa oricarui document sau inscriptii, de catre arheologii Voica Maria Puscasu si Ion Dumitrescu, dupa criterii stilistice, in perioada domniei lui Matei Basarab. Anterior semnalarii lor, biserica fusese mentionata in 1898, in Marele Dictionar Geografic al Romaniei, ca "fosta manastire pe vremuri", aflata "in cea mai completa ruina". Planul este dreptunghiular, cu absida pentagonala putin decrosata. In fata pronaosului se ridica un pridvor de zidarie, ale carui amorse se mai cunosc inca in zidul pastrat al bisericii, impreuna cu pornirea arcadelor sale laterale si cei doi pandativi estici. Aceste elemnte sustin datarea bisericii in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, sau chiar la sfarsitul sau. Pronaosul era acoperit cu o calota sferica, singura bolta pastrata fragmentar, rezemata pe arce late, terminate in consola. El este surmontat de un turn-clopotnita de sectiune octogonala, cu opt ferestre, sprijinit pe o foarte inalta baza patrata, decorata cu o cornisa din aceeasi zimti marunti regasiti si la dubla arhivolta care marcheaza ferestrele octogonului cu doua retrageri succesive si deschideri semicirculare. Naosul a fost acoperit cu o calota sferica pe pandativi, rezemata pe patru arce mari, care continuau spre vest sub forma unor pilastri de colt, iar spre est se terminau in consola. Altarul purta obisnuita semicalota. Ca unic decor exterior, corpul bisericii era incins cam la un sfert din inaltimea sa in zona superioara, de un brau lat, alcatuit dintr-un tor masiv de caramida special profilata, flancat de doua siruri de dinti mari de fierastru. Soclul este ascuns de pamantul din jur care acopera vechiul nivel de calcare, iar cornisa a disparut o data cu prabusirea boltilor si a partilor superioare ale zidurilor.

Din Baldovinesti am tinut drumul drept spre Orbeasca,prin Necsesti si Olteni.

Cam atat in prima zi....